Melita: Alina Berzunțeanu

Androdame: Ioana Bugarin

Lysistrata: Mădălina Ciotea

Kalonika: Elvira Deatcu

Afonia: Nicoleta Lefter

Lampito: Ruxandra Maniu

Myrrina: Meda Victor

Despina: Antoaneta Zaharia

Iorgu: Cezar Antal

Strymos: Ioan Batinaș

Blepiros: Vlad Bîrzanu

Trigeu: Marius Damian

Socrate: Gabriel Pintilei

Probulos: Eduard Trifa

Kinesias: Silvian Vâlcu

traducerea din limba franceză și adaptarea: Alexandru Dabija

Regia și decorul: Alexandru Dabija

Costumele: Maria Miu

Scrisă într-unul dintre cele mai dificile momente din istoria Atenei, Lysistrata este una dintre cele mai cunoscute și mai provocatoare comedii ale lui Aristofan (cca 450 – cca 388 î.Hr.)

Într-o Grecie sfâșiată de război, Lysistrata reușește ceea ce liderii politici nu mai sunt capabili să facă: să unească femeile din cetățile aflate în conflict și să le convingă să pornească o revoltă neobișnuită împotriva războiului. Prin ocuparea tezaurului cetății și prin refuzul relațiilor conjugale, ele încearcă să forțeze încheierea păcii.

Plină de umor, farsă, erotism și ironie politică, comedia lui Aristofan ascunde sub exuberanța sa o întrebare surprinzător de actuală: cine suportă cu adevărat consecințele conflictelor și ale deciziilor luate de cei aflați la putere?

“Piesa pe care o să o vedeți a fost reprezentată prima oară acum 2436 de ani. E greu să îți închipui ce înseamnă 2400 de ani. Cum erau oamenii atunci, despre ce vorbeau, la ce se gândeau… În Grecia de acum 2400 de ani, războiul dintre marile cetăți Atena și Sparta dura de douăzeci de ani. Și atunci oamenii se războiau din te miri ce. Și acum la fel. Treaba asta ține de mii de ani.”

Alexandra Dabija

Scroll to Top