De la știre la film: transformarea tragediei micuței Hind Rajab într-o narațiune cinematografică puternică
Dacă vrei să simți cu adevărat puterea cinemaului, nu rata Vocea lui Hind Rajab. Filmul nu e doar despre știri sau conflicte, ci despre o voce de copil care străbate zgomotul infernal al războiului. În timp ce urmărești voluntarii de la Red Crescent Palestina încercând să salveze o fetiță de cinci ani, vei simți tensiunea, frica și speranța lor. Regia subtilă și folosirea înregistrărilor reale ale vocii lui Hind fac experiența incredibil de autentică și emoționantă.
Hind, împreună cu mătușa, unchiul și cei patru veri ai săi, evacua cartierul Al Hawa în urma unui ordin al armatei israeliene, când mașina în care se aflau a fost atacată, toți fiind uciși, cu excepția ei. Voluntarii Red Crescent sunt alertați printr-un apel venit de la Omar (Motaz Malhees), un unchi aflat în Germania, iar operatorul care răspunde este zguduit de momentul în care, după ce vorbește cu verișoara mai mare a lui Hind, aude foc de artilerie urmat de tăcere.
Vocea lui Hind Rajab este un film emoționant, fără scene violente explicite, care te va face să simți și să te conectezi profund cu suferința victimelor războiului. Hibrid între documentar și dramatizare, filmul îmbină interpretarea actorilor cu fragmente audio din înregistrările reale ale apelurilor primite de Red Crescent Palestina. Această alegere transformă vocea copilului în nucleul emoțional al filmului. Violența războiului nu este arătată direct, dar este constant prezentă prin sunetele focurilor de armă și prin spaima tot mai accentuată din vocea micuței Hind. Regizoarea Kaouther Ben Hania refuză spectacolul războiului și mizează pe sugestie, pe sunet și pe imaginația spectatorului. Vizualizarea spectrografică a vocii lui Hind, care umple uneori întregul ecran de cinema, subliniază ideea că această poveste trebuie, înainte de toate, ascultată. Vocea lui Hind Rajab nu este doar o cronică a unui eveniment tragic, ci un film despre memorie și empatie.
Vocea umană se păstrează într-un fel de prezent continuu. O fotografie sau chiar un video îmbătrânesc pentru că au detalii fizice care trădează trecerea timpului. Vocea înregistrată este diferită. Cuvintele pot deveni atemporale. Ceea ce auzim pare că se întâmplă chiar acum, în acest moment — chiar dacă știm că nu poate fi așa.
Motaz Malhees îl interpretează pe Omar, operatorul centrului de urgență care preia apelurile telefonice. Vocea lui Hind Rajab, incredibil de tristă și de reală, străpunge întreaga tensiune a dramei: „Familia mea – toți sunt morți!”; „Se va face întuneric curând – mi-e frică!”. Omar reușește să determine că fetița se află la o benzinărie la mai puțin de opt minute de ambulanța cea mai apropiată, iar unele dintre cele mai dureroase momente ale filmului constau pur și simplu în a arăta harta digitală cu ambulanța care înaintează încet pe străzile bombardate. Iar protocoalele împiedică simpla trimitere a ambulanței.
O cursă contra cronometru pentru a salva o fetiță de 5 ani captivă într-o mașină bombardată, într-un război care nu este al ei. Vocea lui Hind Rajab este de astăxi în cinematografe, iar programul este disponibil pe paginile de Facebook și Instagram al distribuitorului, Voodoo Films.