Dacă Alma și Lenka ar putea comunica, ce și-ar spune?
- o istorie de 100 de ani din perspectiva feminine gaze -
Sound of Falling / Singure sub soare se remarcă prin structura sa narativă complexă, care se întinde pe parcursul unui secol, prezentând viețile a patru fete — Alma, Erika, Angelika și Lenka — fiecare provenind din perioade istorice diferite: chiar înainte de Primul Război Mondial, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul anilor 1980 în Germania de Est și la începutul secolului XXI. Filmul spune povestea acestor patru femei, pe parcursul a 100 de ani, pentru că destinele lor se întrepătrund subtil, dincolo de timp. Este o saga despre amintiri colective, moștenire emoțională și legături invizibile între generații – o poveste despre ceea ce transmitem mai departe, chiar și atunci când credem că totul s-a pierdut.
Câțiva ani mai târziu, în aceeași gospodărie, Erika (Lea Drinda) dezvoltă o fascinație erotică pentru „Unchiul Fritz” (Martin Rother) care este mai în vârstă decât ea. Lui Fritz i-a fost tăiat un picior ca să nu fie luat pe front, iar Erika încearcă să simtă cumva senzația vieții cu un membru amputat, legându-și un picior pe sub rochie și folosind cârje. Mai târziu, în vechea Germanie de Est, Angelika (Lena Urzendowsky) este o adolescentă care lucrează la fermă, abuzată de odiosul Unchi Uwe (Konstantin Lindhorst) și conștientă, într-un mod visător, că fiul lui Uwe – adică vărul ei Rainer (Florian Geisselmann) – este îndrăgostit de ea, dar o face cu resentimente. Când Angelika se alătură familiei pentru o fotografie de grup cu Polaroidul, trăiește un destin straniu, asemănător cu cel al Almei. Iar mai târziu, în Germania modernă și reunificată, Lenka (Laeni Geiseler) se împrietenește cu o fată ciudată și intensă pe nume Kaya (Ninel Geiger), a cărei mamă a murit.
Pe măsură ce povestea înaintează, conexiunile dintre personaje ies la iveală treptat, aproape insesizabil, iar filmul lasă să se întrevadă și alte figuri, precum și întâmplări stranii, parcă deja predestinate. Nu doar ferma îi leagă, ci și râul în care se scaldă — o apă de graniță cu vestul Germaniei, populată de anghile lunocoase și neliniștitoare.
Spectatorii vor descoperi treptat că între aceste femei există legături de rudenie, însă detaliile devin clare abia pe parcursul fluxului narativ fragmentat din Sound of Falling. Tema familiei ocupă un loc esențial în creația lui Schilinski. Cu toate acestea, filmele sale nu idealizează aceste relații, ci le privesc cu o anumită rezervă. Lungmetrajul ei de debut din 2017, Dark Blue Girl, urmărea o adolescentă care încerca să împiedice împăcarea părinților divorțați.
În Sound of Falling, apar teme incomode precum incestul, gândurile suicidare și o dorință constantă de evadare. Cele patru protagoniste nu ajung niciodată să se întâlnească, dar sunt unite de aceeași stare de neliniște și disperare. Nedumerirea Almei față de comportamentul criptic al adulților își găsește ecou, peste un secol, în nesiguranța Lenkei, care leagă o prietenie cu o fată (Ninel Geiger) aparent mult mai matură decât ea. Filmul ridică o întrebare imaginară: dacă Alma și Lenka ar putea comunica, ce și-ar spune?
Filmul este descris ca fiind contemplativ, cu simbolism bogat, reflectând rănile istorice ale Germaniei din ultimul secol. Istoria impactează identitățile personale. Narațiunea este structurată asemenea unui mozaic, fiecare segment dezvăluind diferite fațete ale vieților femeilor și legăturile lor cu ferma unde trăiesc. Este o proză-poem misterioasă și tulburătoare despre vină și rușine în Germania secolului XX, dar și în cea a secolului XXI; o dramă a traumei intergeneraționale și a memoriei genetice, a experiențelor reprimate, transmise mai departe descendenților și nepoților, în care revin sub forma unor simptome nevrotice.
Sound of Falling/ Singure sub soare este acum în cinematografe.