Regizat de Mascha Schilinski, Sound of Falling/ Singure sub soare a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, unde a câștigat Premiul Juriului. Din 13 martie, descoperă în cinematografe acest film tulburător și profund emoționant, o experiență cinematografică intensă și extraordinar de personală. 

Sound of Falling / Singure sub soare se remarcă prin structura sa narativă complexă, care se întinde pe parcursul unui secol, prezentând viețile a patru fete — Alma, Erika, Angelika și Lenka — fiecare provenind din perioade istorice diferite: chiar înainte de Primul Război Mondial, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul anilor 1980 în Germania de Est și la începutul secolului XXI. Filmul spune povestea acestor patru femei, pe parcursul a 100 de ani, pentru că destinele lor se întrepătrund subtil, dincolo de timp. Este o saga despre amintiri colective, moștenire emoțională și legături invizibile între generații – o poveste despre ceea ce transmitem mai departe, chiar și atunci când credem că totul s-a pierdut. Filmul este descris ca fiind contemplativ, cu simbolism bogat, reflectând rănile istorice ale Germaniei din ultimul secol. Istoria impactează identitățile personale. Narațiunea este structurată asemenea unui mozaic, fiecare segment dezvăluind diferite fațete ale vieților femeilor și legăturile lor cu ferma unde trăiesc. 

Potrivit IndieWire, titlul filmului a trecut prin mai multe transformări până la forma finală. Inițial, filmul se numea „The Doctor Says I’ll Be Alright, But I’m Feelin’ Blue” (Doctorul spune că sunt bine, dar eu sunt tristă), un titlu care a stârnit imediat curiozitatea prin tonul său melancolic și neobișnuit. Deși regizoarea Mascha Schilinski era atașată de această variantă, producătorii au considerat că este prea lung. S-a ajuns astfel la titlul internațional Sound of Falling, preferat de regizoare pentru forța și ambiguitatea sa poetică. În Germania însă, traducerea directă nu funcționa, deoarece nu există un echivalent exact pentru „sound” cu aceeași nuanță poetică (cuvântul apropiat ar însemna mai degrabă „zgomot”). Așadar, a fost ales un alt titlu: „Looking Into the Sun” (Privind în soare). Acest titlu are o semnificație profund personală pentru Mascha Schilinski: imaginea inițială care a stat la baza scenariului era aceea a unor oameni care pășesc în lumina soarelui, își închid ochii și văd acel tremur portocaliu difuz — o imagine primordială, aproape ancestrală. Însă a privi în soare implică inevitabil și durere, o metaforă care reflectă perfect temele filmului: memoria, trauma și confruntarea cu adevăruri incomode.