Într-un prezent traversat de epuizare, polarizare și fragilitate relațională, tandrețea devine mai mult decât un gest intim: devine o formă de poziționare. Expoziția de grup „An Endless Act of Tenderness | Un act nesfârșit de tandrețe”, prezentată de Safiticmuniti Gallery în parteneriat cu Agenția București, în spațiul expozițional de la Pâine Goală, propune un cadru de reflecție asupra grijii, empatiei și vulnerabilității ca practici cotidiene, dar și ca strategii de rezistență colectivă. Lucrările reunite deschid un spațiu sensibil de întâlnire, în care relațiile, corpurile și emoțiile sunt privite cu atenție, răbdare și responsabilitate.

Statementul expoziției Expoziția de grup “An endless act of tenderness | Un act nesfârșit de tandrețe” îndeamnă la o poziționare autoreflexivă față de practicile personale ale empatiei și tandreței, dar și la o privire critică asupra politicilor grijei. Cunoaștem iubirea față de celălalt precum un imperativ categoric, însă care sunt extensiunile sale într-un univers real, al acțiunilor? Ne survine, oare, pe plan societal setul practici care ne pregătesc pentru a avea grijă de ceilalți, de noi înșine sau de a ne lăsa să fim îngrijiți?

Situată într-un climat socio-politic contemporan marcat de dihotomizare tribală, precaritate și burnout, expoziția propune îngrijirea spațiului inter- și intra-relațional nu numai ca pe un act de reziliență personală, ci și ca pe un act politic, de consolidare a sentimentului împărțit de siguranță, și de ce nu, întru supraviețuire și înflorire colectivă.

Artiștii din această selecție aduc în prim plan o sinteză atentă a experiențelor proprii și colective, decantate printr-o constelație de metodologii diverse, comunicând fiecare pe frecvența și intenționalitatea mediului artistic ales. Colajele amintesc de constituirea sinelui din fragmente aleatorii întâlnite în drum, cărțile-obiect construiesc arhive ale fricilor inexplicabile și ale amintirilor imposibil de narat, pictura și sculptura crează universuri idealecare nu se supun acelorași reguli precum al celui pe care îl locuim.

Empatia ne folosește, aici, ca un fel de instrument de atenționare : “Ai grijăaici; pășești într-un loc vulnerabil!”. Lucrările invită publicul să asiste conștient la această fragilitate împărțită comun și să se repoziționeze față de narațiunile dominante ale autosuficienței, marketate atât de agresiv. Tandrețea, în acest context, este atitudinea radicală, ce privește individul dintr-o perspectivă umanistă, în afara rolurilor sale utilitariste. (Octavia Anghel, Agenția București)